Ziua Internațională a Refugiatului sărbătorită la Iași

Începând cu 24 februarie 2022, peste 6,6 milioane de refugiați din Ucraina au fost înregistrați în Europa în sistemul de protecție temporară sau în sistemul de azil (UNHCR, România, 22 Noiembrie 2023). Până la sfârșitul anului 2023 au fost înregistrate în jur de 6 milioane de treceri ale frontierei de către ucraineni în România, peste 83.000 de refugiați din Ucraina rămânând în România, aspect ce a dus la o mare solidarizare a românilor simpli și societății civile, dar și la necesitatea inițierii unor măsuri guvernamentale pentru sprijinirea celor care au rămas aici.

Dacă în anul 2022 accentul a fost pus pe condițiile de primire a ucrainenilor și ajutor umanitar de urgență, în 2023 și 2024 prioritare au fost, pe lângă asigurarea suportului umanitar de urgență, și măsuri de integrare, în special accesul la servicii de locuire, sănătate, ocupare în muncă și educație.

În ciuda unui număr tot mai mare de străini găzduiți de România, furnizarea de servicii publice este foarte puțin adaptată pentru a ușura comunicarea și înțelegerea pentru cei care nu vorbesc limba română, făcându-i dependenți în mare măsură de suportul acordat de ONG-uri.

Accesul la asistență medicală, socială, educație și pe piața muncii rămâne foarte dificil. În plus, toate cele trei programe guvernamentale succesive de suport pentru locuire și hrană au lăsat neacoperite de asistență unele categorii maxim vulnerabile și s-au desfășurat cu mari întârzieri la plată, ceea ce i-a pus pe refugiați în situația de a nu avea nicio predictibilitate și i-a menținut în nesiguranță.

Ultimele plăți pe programul guvernamental de suport au fost făcute în ianuarie 2024 (întârziere de peste cinci luni) și în 30 iunie acest program se finalizează, fără ca la această dată să se știe ce formă de susținere își asumă în continuare România, pentru acești refugiați.

Ce au spus ucrainenii refugiați în Iași, la dezbaterea de la Primăria Iași?

Cum era de așteptat, ucrainenii și-au povestit problemele și chiar au sugerat unele soluții. Primarul Mihai Chirica și consilierul local Marian Dalban, dar și prefectul Felix Guzgă au preluat din solicitările de suport.

Locuirea– după ce românii nu au mai primit bani mulți ca să țină în apartamentele lor ucraineni, majoritatea le-au cerut chirii foarte mari, la negru. Acum aceasta e o dublă problemă pentru refugiați: suma mare și lipsa dovezii că locuiesc undeva anume. Locuințe sociale nu sunt nici pentru români așa că situația nu are rezolvare.

”Fac dializă de trei ori pe săptămână și vine mașina și mă ia de la Centrul Nicolina și tot acolo mă aduce. Nu am bani și nici sănătatea  nu-mi permite să locuiesc singură într-un apartament.Dacă se închide centrul eu ce fac? Unde mă va mai duce mașina după dializă?” – a întrebat cu vocea tremurândă Nadia.

În lipsa unor reglementări naționale privind funcționarea în continuare a centrelor de refugiați, atât persoanele nou intrate în țară cât și cele care nu pot locui singure din cauza stării lor (vârstnici, pacienți oncologici, persoane cu dizabilități sau pacienți cronici) sunt lipsite de acoperiș deasupra capului.

Educația– preocupă mult părinții, mai ales că unii copii, în speranța că războiul se va termina repede și pentru că România nu a oferit decât statut de audient, au rămas în online înscriși la școlile din Ucraina. Trecerea de la statut de audient la cel de elev și efectiv adaptarea la școala românească se dovedesc foarte dificile.

”Soțul meu este în captivitate la ruși de la începutul războiului. Am un baiat de șapte ani, dezvoltat normal, care când a aflat despre tatăl său a suferit un șoc și nu mai vorbește. Medicii spun că își va reveni treptat dar are nevoie să socializeze în limba maternă, fiind pentru el un efort mult prea mare să vorbească o limbă nouă. Acesta este motivul pentru care am preferat să meargă la o școală la care era cu ucraineni- la Caritas. Acum școala aceasta se va închide pentru că ONG-urile nu mai au bani.

Ce fac eu cu fiul meu? Unde găsesc măcar un program de afterschool pentru el? Avem de ales să ne întoarcem în Ucraina sau să rămânem aici riscând să pierdem evoluția înregistrată până acum. În Ucraina va înregistra un alt șoc. Mai sunt și alți copii ca el. Ce pot face copiii aceștia care nu pot face școala în limba română? ”- este întrebarea unei mame ucrainence.

”Sunt din Herson și studiez în școală românească. Vreau să nu mai fiu audient, dar am nevoie de profesor de suport pentru a face față” – a spus Vova, un adolescent ucrainean.   

Din partea copiilor și adolescenților ucraineni au venit și alte întrebări: dacă pot avea facilitator vorbitor de ucraineană/rusă și română, psiholog sau dacă ar fi alese câteva școli în care să fie înmatriculați ucraineni ca să nu fie izolați.

”Am văzut că aici în România copiii vin cu un pachețel de mâncare la școală. Dar nu toți copiii au posibilitatea asta. Eu nu am de unde. Am putea avea cantină la școală la care să putem mânca?”- a întrebat Olga, o altă adolescentă.

Practic, toate întrebările au vizat îmbunătățirea modului în care sunt integrați în școală copiii din Ucraina- de la suport de hrană, facilitarea învățării cu cadre didactice de suport, consiliere psihologică și activități extrașcolare la prețuri decente, la care să aibă acces și ucrainenii, o parte dintre aceste măsuri putând să fie luate și la nivel local.

Sănătatea – în ciuda unei baze legislative clare în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2022, accesul liber la majoritatea serviciilor de sănătate pentru titularii de protecție temporară este limitat, de fapt, de barierele lingvistice, lipsa de conștientizare în rândul beneficiarilor cu privire la sistemul medical românesc, dar și de necunoașterea procedurii de înscriere  în rândul furnizorilor de servicii medicale.

”Mă numesc Maria și acum am venit România. Sunt pacient oncologic și mi se spune că platforma de asigurări nu funcționează. Sunt trimisă de le un medic la altul și nimeni nu mă poate ajuta. Ce pot să fac, pentru că întreruperea tratamentului pentru mine e o mare tragedie?”

Aceeași situație a fost adusă în discuție și de alți ucraineni. Realitatea e că de câteva săptămâni consultațiile făcute ucrainenilor nu pot fi înregistrate deoarece platforma Casei Naționale de Asigurări refuză înregistrarea acestor consultații. În momentul în care merg la medicii de familie li se spune că medicul nu mai pot fi ajutați pentru că nu se decontează serviciile medicale. Când merg în spital li se spune că este blocat sistemul de asigurări de sănătate. Ucrainenii sau renunță la asistență medicală și tratament compensat sau merg la serviciile medicale de urgență, supraaglomerându-le și rezolvând doar situațiile urgente.

Angajarea – titularii de protecție temporară se confruntă cu dificultăți în calea lor către piața forței de muncă din cauza barierei lingvistice și a demersului uneori dificil pentru recunoașterea sau dezvoltarea competențelor.

Chiar dacă numărul persoanelor înregistrate la Agențiile de ocupare a forței de muncă este mai mare, acest lucru nu a însemnat și creșterea ratei de angajare. Declaraţia pe propria răspundere privind experienţa profesională a fost în mare măsură acceptată temporar de către angajatori, dar nu oferă o soluție pe termen lung pentru recunoașterea abilităților. Cei care reușesc să se angajeze au locuri de muncă sub nivelul pregătirii și salarii foarte mici care nu le permit acoperirea cheltuielilor  familiei.

Asistența socială – Față de adulții cu handicap, unde s-au mai eliberat documente care să ateste starea acestor persoane, pentru copiii cu dizabilități se cere dovedirea faptului că nu au indemnizație în Ucraina, fapt foarte greu de probat în contextul evenimentelor din țara vecină.  Părinților li se refuză și cererile de alocație de stat, guvernul invocând lipsa unei mențiuni privind adresa de ședere pe permis, dar şi absenţa menţionării exprese a titularilor de protecţie temporară ca beneficiari ai alocaţiei de stat în Legea privind alocaţia de stat pentru copii nr. 61/1993 și în Legea Azilului nr. 122/2006.

În același timp, în România resursele organizațiilor neguvernamentale sunt în vizibilă scădere, ceea ce va face ca în curând acești oameni să nu poată trăi de la o zi la alta.

Ce beneficii au refugiații ucraineni în urma acestor evenimente?

Ø    Demnitate. Faptul că expun lucrările lor în clădirea simbol a Iașului, că au stat la masa dialogului cu autoritățile și au fost ascultați și reacția ieșenilor care s-au oprit în dreptul standurilor îi face să se simtă demni, acceptați, respectați.

Ø    Speranțe. Primarul Iașului Mihai Chirica :”Vă doresc reintoarcere cât mai rapidă la casele voastre, reconstrucție cât mai rapidă a Ucrainei și să vă bazați în continuare pe sprijinul nostru. Nu vom lăsa pe nimeni în stradă”.

Menționăm că centrul cu cele mai complexe servicii de asistență umanitară și socială este la Iași – Centrul Nicolina- și primăria, ca partener contribuie și ea la menținerea centrului.

Prefectul de Iași, Felix Guzgă – va primi o scrisoare care să fie înmânată guvernului. În plus,  și-a asumat să cerceteze situația legată de nefuncționarea sistemului Casei de asigurări de sănătate.

Consilierul local Marian Dalban și-a asumat cercetarea unei situații legate de o căsătorie mixtă (român și ucraineancă) refuzată, dă același asigurări ca primarul Mihai Chirica – nu vor rămâne ucraineni în stradă și a acceptat întâlniri periodice ale Comisiei social, cultură, învățământ, culte și ONG cu comunitatea de ucraineni, pentru a prelua problemele cu care aceștia se confruntă și care ar putea avea rezolvare locală.  

Ø    Vizibilitate. În decursul celor două zile, sute de oameni din Iași s-au întâlnit cu ucraineni de diverse vârste, care și-au arătat cu demnitate durerea și recunoștința.Nu au existat reacții de respingere, dimpotrivă.

Organizatorii evenimentelor au fost: FONSS, Asociația Afterhills, ParentIS, Asociația Grupul Zâmbetul Nostru (parteneri la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina), Fundația Serviciilor Sociale Bethany, Asociația Centrul Diecezan Caritas Iași, Asociația La Răscruce, Fundația Ancora Salvării, Crucea Roșie Română Filiala Iași și Consiliul Național Român pentru Refugiați – CNRR.